Istoria Școlii Gimnaziale Nocrich este strâns legată de evoluția istorică, socială și culturală a localității și a comunităților din Valea Hârtibaciului. Tradiția educației în această zonă se întinde pe parcursul mai multor secole, școala constituind, în diferite perioade istorice, unul dintre reperele importante ale comunității locale.
Localitatea Nocrich este atestată documentar pentru prima dată în anul 1263, sub denumirea de terra Nogrech. De-a lungul timpului, în documentele istorice apar diferite forme ale denumirii localității – Leuskyrch, Löskirchen, Luschkirg, Leschkirchen, Noua Ecclesia, Lauskirch –, reflectând istoria multiculturală a așezării. Începând cu anul 1349, Nocrichul devine sediul Scaunului Nocrich, unitate administrativ-teritorială care cuprindea mai multe localități din zonă, iar în anul 1589, principele Transilvaniei Sigismund Báthory acordă localității rangul de oppidum și dreptul de a organiza două târguri anuale.
Tradiția învățământului organizat la Nocrich este, de asemenea, foarte veche. Documentele istorice locale consemnează existența unei școli cu predare în limba germană încă din anul 1488, iar în anul 1578 este menționat numele unuia dintre primii învățători cunoscuți ai localității, Petrus Techter. Aceste mărturii plasează începuturile educației instituționalizate din Nocrich cu mai bine de cinci secole în urmă.
Învățământul în limba română s-a dezvoltat ulterior. Potrivit tradiției orale locale consemnate în istoricul școlii, școala românească a început să funcționeze după anul 1850, inițial în casele unor locuitori mai înstăriți ai satului. Învățătorul era susținut de familiile copiilor, iar posibilitățile materiale erau modeste. Cărțile erau puține și greu accesibile, iar printre instrumentele utilizate de elevi pentru scriere se numărau tăblița și cărbunele. Aceste începuturi modeste ilustrează importanța pe care comunitatea locală a acordat-o educației chiar și în condiții materiale dificile.
Patrimoniul construit păstrează, la rândul său, mărturii ale evoluției învățământului local. Clădirea școlii românești, construită în anul 1918, este utilizată în prezent ca sediu al Primăriei Comunei Nocrich. În patrimoniul educațional local se înscrie și clădirea cunoscută în comunitate sub denumirea de „Școala Germană”, situată pe drumul spre Ghijasa de Jos. Istoricul școlii consemnează pentru aceasta anul 1780, pe baza inscripției existente pe coșul de fum.
Clădirea principală în care funcționează astăzi Școala Gimnazială Nocrich datează din anul 1901, potrivit planurilor păstrate în cabinetul de istorie al școlii. Imobilul a avut inițial o funcție administrativă, fiind sediu de plasă și prefectură, pentru ca ulterior să fie integrat patrimoniului școlar și să devină unul dintre reperele educaționale ale comunității.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, rolul școlii s-a extins dincolo de învățământul general, fiind organizate clase de meserii, în cadrul cărora elevii dobândeau deprinderi practice de prelucrare a lemnului, țesut și cusut. Această tradiție a educației practice și profesionale avea să fie reluată, sub forme diferite, și în perioadele următoare.
Între anii 1950 și 1990, pe lângă școală a funcționat și un internat, care găzduia elevi din Țichindeal, Ghijasa de Jos și Fofeldea, dar și din localități aparținând comunelor învecinate, precum Ilimbav, Săsăuș, Ghijasa de Sus și Benești. Existența internatului evidențiază rolul important pe care școala din Nocrich l-a avut, pentru o perioadă îndelungată, în asigurarea accesului la educație pentru copiii dintr-o arie geografică mai largă decât teritoriul comunei.
În perioada 1970–1990, în cadrul școlii a funcționat și o secție cu predare în limba germană, continuând astfel, într-o formă adaptată perioadei, tradiția multiculturală a învățământului local. Începând cu anul școlar 1979–1980, unitatea a asigurat și școlarizarea elevilor din clasele a IX-a și a X-a – treapta I de liceu – cu profil mecanic-agricol, această formă de școlarizare funcționând până în anul școlar 1989–1990.
După anul 1990, școala a continuat să își adapteze oferta educațională la nevoile comunității și la transformările sistemului național de învățământ. În anul școlar 2000–2001, în urma demersurilor realizate în anii anteriori, unitatea a fost desemnată centru de examen pentru susținerea Examenului Național de Capacitate. Începând cu anul 2002, au fost reînființate clasele de meserii, inițial în domeniul textile-pielărie.
Prin Ordinul M.E.C.T. nr. 28.472/08.03.2006, instituția a devenit Școala de Arte și Meserii Nocrich, asigurând școlarizarea elevilor din clasele a IX-a și a X-a în domeniul textile-pielărie și, ulterior, în domeniul comerț. În urma restructurării rețelei școlare, unitatea a devenit Școala Gimnazială Nocrich, asigurând în prezent servicii educaționale pentru nivelurile preșcolar, primar și gimnazial, atât în localitatea Nocrich, cât și prin structurile arondate.
Un element aparte al identității școlii îl constituie patrimoniul istoric și etnografic păstrat în cadrul unității. În colecția școlii se află obiecte provenite din diferite perioade istorice, între care un topor din piatră cu o vechime estimată la peste 4.000 de ani, precum și alte piese – obiecte ceramice, o fusaiolă, greutăți folosite la războiul de țesut, piepteni pentru cânepă și o componentă a unei râșnițe dacice. O parte importantă a acestor mărturii ale trecutului a fost conservată prin preocuparea profesorului de istorie Achim Mihuleț, care a predat timp de 37 de ani la școala din Nocrich și a îndeplinit funcția de director timp de 28 de ani.
Aceste obiecte nu reprezintă doar elemente de patrimoniu, ci și resurse educaționale autentice, prin intermediul cărora elevii pot descoperi istoria comunității în care trăiesc și pot dezvolta respectul pentru patrimoniul local. În școală se păstrează, de asemenea, fostul clopot al școlii germane, utilizat în trecut pentru marcarea începutului și sfârșitului orelor.
Prin evoluția sa de-a lungul secolelor – de la primele forme de învățământ consemnate documentar, la școala românească, clasele de meserii, internat, învățământul în limba germană, treapta de liceu, Școala de Arte și Meserii și actuala Școală Gimnazială – instituția reflectă transformările istorice, sociale și educaționale ale comunității din care face parte.
Tradiția educațională de peste cinci secole, patrimoniul istoric păstrat și legătura permanentă dintre școală și comunitate constituie elemente definitorii ale identității Școlii Gimnaziale Nocrich și reprezintă o resursă importantă pentru educarea generațiilor actuale și viitoare.
Sursa: profesor de istorie Mihuleț Achim